Mircea Mureșan, șofer de-o viață pe autobuzele Transurbis

A condus al doilea camion „Bucegi” încărcat cu pământ excavat pentru a construi fundația Spitalului Județean de Urgență din Zalău, a acumulat milioane de kilometri la volan, iar din 1994 este șofer pe autobuzele Transurbis, firma locală de transport public de călători. La ora 10 și 20 de minute, autobuzul electric condus de Mircea Mureșan a oprit în stația din cartierul Brădet. Șoferul poartă sacou, cravată, iar ochelarii îi sunt potriviți perfect. Lasă impresia unui om foarte experimentat. Am pornit într-o altfel de călătorie, pe un drum presărat cu amintiri, schimbări, bucurie și multe speranțe.

Cu ceva vreme îl urmă l-am rugat pe directorul Transurbis, Alin Oros, să mă pună în legătură cu un om special, cu unul dintre cei mai vechi șoferi de pe autobuzele de transport ale firmei. S-a ținut de promisiune, iar zilele trecute, într-o dimineață însorită, eram în stația din Brădet. Am urcat împreună în autobuzul cu numărul 1. E celebrul „1”, cursa de pe vremea când eram copil și mergeam în clasa I. Cursa „1” a rămas, e valabilă și în prezent. În autobuz e curat, cald, urcă și câțiva călători, majoritatea vârstnici. Îl salut pe Mircea, e cu ochii la drum. Poartă centură. Îl rog să îmi povestească. La început, autobuzele erau vechi, românești, friguroase iarna și călduroase vara, se stricau, aveau consum mare. Confort? Ce glumă bună, dar așa cum erau, vechile autobuze îi duceau pe oameni la muncă, iar pe copii la școală. Acum, Mircea conduce un autobuz electric, unul performant, silențios, confortabil. Îmi spune că nu există termen de comparație între ce a fost și ce este.

Atenție, responsabilitate și pasiune

„Nu există termen de comparație. Acum sunt conducător auto, dar atunci eram șofer și mecanic. Erai obligat. Le conduceam, dar trebuia să le și reparăm. Munceam cot la cot cu mecanicii. În prezent, condițiile de muncă sunt cu totul altele și îmi place ceea ce fac. Singura problemă este aglomerația, faptul că unii conducători auto nu ne permit să intrăm sau să ieșim din stații, din locuri aglomerate, participanții la trafic sunt tot mai nervoși, mai agitați. Stresul e marea problemă”, mi-a povestit Mircea Mureșan în timp ce își ținea privirea fixată la drum. A condus ireproșabil.

Generația vechilor șoferi

„Domnul Mircea este unul dintre cei mai vechi conducători auto de la noi. De ceva vreme este și pensionar. Este un conducător auto cu foarte mare experiență în această profesie, o meserie în care atenția și responsabilitatea sunt esențiale. Să știți că această profesie de conducător auto în transportul de călători presupune multe lucruri. Este nevoie de răbdare, de mult calm, echilibru, de o foarte bună pregătire. Este o meserie cu multe responsabilități. Trebuie multă grijă pentru călători, dar și pentru mașini. Ne aflăm într-un autobuz electric, iar la momentul cumpărării, mașina a costat aproximativ 600.000 de euro, sursa de finanțare fiind fondurile europene. Acum, flota firmei de transport este alcătuită din 62 de autobuze funcționale, 20 fiind electrice”, mi-a spus Alin Oros. Vestea bună este că alte câteva zeci de autobuze electrice urmează să ajungă în parcul auto al companiei și vor fi introduse în transportul public de călători pentru mai mult confort, pentru rapiditate, siguranță și eficiență.

Dorința unui transport mai eficient

Loc de mai bine în transportul public de călători din Zalău? Există, normal. Au loc tot mai multe analize despre posibilitatea extinderii traseelor, pentru că orașul devine tot mai mare, tot mai extins. Mașini mai noi, mai confortabile, cu un consum redus, respectarea programului, seriozitatea, toate aceste ingrediente sunt în atenția lui Alin. Zâmbind, directorul mi-a povestit că pe lângă pregătirea pe care o are în inginerie și management, dorința sa a fost să obțină și categoria care îi permite să șofeze inclusiv un autobuz. Dacă e ceva, dacă e nevoie? Nu se știe niciodată. Așa, chiar și directorul poate urca rapid la volanul unui autobuz pentru a porni în cursă. Îmi întorc privirea spre Mircea. Ne apropiem de stația de la „Uz casnic”.

Autobuzul frânează ușor, iar înainte să cobor îi mulțumesc lui Mircea pentru amabilitate și îl rog să le transmită tinerilor conducători auto un mesaj, un îndemn. „Să fie mai atenți, să nu mai gonească, să adapteze viteza și să înțeleagă că siguranța este cea care trebuie să fie pe primul loc”, a rostit conducătorul auto. Ne-am strâns mâna, gata, autobuzul trebuie să pornească, timpul trece. Eu și Alin coborâm rapid. Nu știu pe câți dintre sălăjeni i-a transportat Mircea cu autobuzul de-a lungul anilor, dar sunt sigur că sunt mulți, foarte mulți. Îți mulțumim, Mircea și îți dorim drumuri fără incidente și numai bucurii.